Bucureștiul rezilient

Serviciul de termoficare este acum vulnerabil. Trebuie să devină un plus pentru București. Orașul are nevoie de o termoficare modernă, predictibilă și sustenabilă. Obiectivul major este reducerea avariilor, creșterea calității serviciului și scăderea pierderilor, prin investiții consistente, planificate pe termen lung.

Bucureștiul are cel de-al doilea mega-sistem centralizat de termoficare din lume, după Moscova. A fost conceput să deservească cartierele construite de către comuniști și salba de industrii ale economiei comuniste din jurul lui. Elcen producea și produce energie electrică, iar ca produs secundar, rezultat din răcire, este agentul termic (apa caldă și căldura).

Beneficiile unui sistem funcțional centralizat de termoficare sunt următoarele:

• Eficiență energetică ridicată – prin cogenerare (producerea simultană de căldură și electricitate), se utilizează mai bine combustibilul și se reduc pierderile.
• Costuri mai mici pe termen lung – investițiile mari sunt suportate la nivel de oraș, nu individual; întreținerea și mentenanța sunt centralizate.
• Reducerea poluării – emisiile sunt concentrate și pot fi controlate mai ușor; se pot instala filtre moderne și surse regenerabile (geotermal, pompe de căldură, căldură reziduală).
• Siguranță și confort – nu există riscuri de explozie sau intoxicare cu gaze în apartamente (spre deosebire de centralele individuale).
• Control urban integrat – permite managementul centralizat al energiei, echilibrarea sarcinii și intervenții coordonate la nivel de cartier.
• Compatibil cu politici de mediu și eficiență – sistemul centralizat poate fi adaptat treptat la neutralitate climatică, fără a schimba echipamente în fiecare locuință.

Problemele sistemului Termoenergetica (fostul RADET)

Sistemul de termoficare a Bucureștiului funcționează pe o infrastructură veche de peste trei decenii, ceea ce generează pierderi mari, avarii frecvente și costuri ridicate.

Durata de viață a unei conducte din sistemul de termoficare, realizată cu tehnologiile din perioada 1960 - 1980, este de 25 - 30 de ani. Rețeau Termoenergetica are pierderi, pentru că și-a depășit durata de viață, este ciur, iar apa caldă (și banii, inclusiv subvenția) se scurge în pământ.

Rețelele sunt foarte vechi și deteriorate: peste 70% au peste 30 de ani. Sunt degradate de infiltrații și coroziune și suportă doar presiune scăzută, din cauza degradării canalelor și a galeriilor.

Contoarele și echipamentele sunt depășite, necesită înlocuire integrală. Intervențiile sunt greoaie din cauza amenajărilor urbane și aglomerării utilităților. Scăderea consumului și dispariția marilor clienți industriali au scăzut randamentul rețelei.

Avem mari probleme de reglementare și finanțare: pierderi neacoperite, subvenții insuficiente, obligații de plată în avans la gaze, datorii acumulate.

Direcții strategice pentru următorii 6 ani

Pentru a transforma sistemul într-un serviciu modern și sigur, sunt prioritare:

• Continuarea modernizării rețelei este esențială. Putem deja planifica reabilitarea a încă 100 km de rețea primară (SF în lucru) și înlocuirea conductelor vechi (>30 ani) cu conducte preizolate, cu detecție automată a avariilor.
• Digitalizarea și automatizarea pot fi realizate prin implementarea unui sistem SCADA complet în toate punctele termice – control, monitorizare, optimizare consum.
• Modernizarea surselor și optimizarea producerii de agent termic se pot face, pe termen mediu, prin aducerea la standarde actuale a celor 8 centrale vechi, de cvartal (proiect început), dezvoltarea cogenerării la CET-ul de la Casa Presei Libere și prin preluarea și optimizarea CET Grivița.
• Soluțiile complementare includ producerea de energie verde și reducerea dependenței de gaze, prin instalarea de panouri solare termice pentru producerea apei calde în sezonul cald, valorificarea potențialului geotermal din nordul orașului (pe termen lung).
• Necesitatea investițiilor continue, permanente, este esențială. Sistemul are aproape 4.000 km de conducte, iar modernizarea nu poate fi oprită. Acest lucru se poate face prin continuarea atragerii de fonduri europene și din Fondul de Modernizare, optimizarea punctelor termice și redimensionarea rețelelor în funcție de consumul real pentru reducerea pierderilor, creșterea eficienței și scăderea costurilor operaționale.

Primarii Bucureștiului din perioada 1990 – 2020 NU au planificat și bugetat an de an, așa cum era normal, înlocuirea a câte 2 - 5%. Acest lucru ar fi fost nu doar normal, ci și suportabil bugetar.

Rețeaua veche primară este de ~950–1.000 km, iar cea secundară de ~2.700–3.000 km. Este corodată, cu pierderi mari de apă / energie și avarii frecvente. Are o capacitate funcțională redusă în sezon / după avarii (ex.: ~83% la final de octombrie 2025).

Subinvestițiile au fost uriașe. Fragmentarea instituțională (producător ELCEN vs. Transport - distribuție CMTEB) are un mare impact pe operare / finanțare.

Bucureștiul are nevoie de o protecție verde reală, care să reducă poluarea, să creeze un climat urban sănătos și să conecteze oamenii cu spațiile naturale ale orașului. Centura Verde este un proiect strategic de transformare metropolitană.

Obiectivul major al acestei importante politici publice este crearea unei rețele continue de parcuri, păduri urbane, coridoare ecologice și spații verzi protejate în jurul Bucureștiului și între sectoare, pentru reducerea poluării și creșterea calității vieții.

Beneficiile pentru orașul nostru sunt reducerea poluării aerului și a efectului de insulă de căldură, creșterea suprafeței verzi per locuitor și regenerarea zonelor urbane neutilizate.

Principalele direcții de acțiune:

• Protejarea strictă și extinderea pădurilor din jurul Capitalei precum a pădurilor Băneasa, Andronache, Pustnicu, Cernica, Romsilva–Snagov.
• Crearea de noi perdele forestiere și zone împădurite în nord, vest și sud și realizarea de coridoare verzi în interiorul orașului.
• Reabilitarea și conectarea albiilor râurilor și lacurilor (Dâmbovița, Colentina, Lacul Morii), ca trasee verzi.
• Dezvoltarea unei axe verzi est–vest și nord–sud, care să lege parcurile mari de cartiere.
• Amenajarea de noi parcuri pe terenuri degradate, foste platforme industriale, zone neutilizate ale statului sau ale municipalității. Exemple: Parcul Liniei, Parcul Grozăvești, Parcul de la Serele Militare, Parcul Lacului Morii etc.
• Reabilitarea și extinderea parcurilor existente, cu accent pe zonele deficitare din sud și est.
• Instituirea unor zone de protecție în jurul pădurilor, care să presupună interdicție la construcții noi.
• Obligația compensării arborilor tăiați: la nivel metropolitan, pentru fiecare arbore tăiat trebuie plantați minimum cinci arbori în compensare.

Am ținut să pun un subcapitol distinct în programul meu salvarea Parcului IOR.

Vocea comunității este literă de lege pentru Primarul General. Lupta pentru acest important parc al Bucureștiului situat în Sectorul 3 NU este pierdută și niciun efort nu trebuie precupețit pentru a salva ceea ce mai este de salvat!

Faptul că încă nu au apărut dezvoltări imobiliare în parc este doar meritul comunității, al oamenilor care s-au organizat și care și-au apărat parcul smuls, prin combinații avocățești, din patrimoniul verde al Bucureștiului.

Primaria Capitalei trebuie să își asume lupta în justiție pentru recuperarea parcului și trebuie să vină, în paralel, cu soluții alternative:

• Finalizarea PUG-ului și introducerea în acest act esențial a acelui teren în categoria zonelor neconstruibilie;
• Demararea unor studii de fezabilitate pentru parcele mai mici care să facă "digerabilă" pentru buget exproprierea etapizată, pe o perioada mai lungă de timp a terenului. Exact soluția pe care am început să o aplicăm la Serele militare din Prelungirea Ghencea.